Impact

a-daughter-needs-a-dad-to-be-the-standard-against-which-she-will-judge-all-men

În viața fiecărei fete există acel “primul bărbat” pe care nu îl va uita niciodată, pe care îl va iubi necondiționat, indiferent de ce s-ar întampla. Acel bărbat care va avea cel mai mare impact în viața ei, care o va forma pe ea ca om, ca femeie. Cel care va fi mereu acolo, lângă ea, care o va susține și o va iubi cum poate niciun alt bărbat nu o va mai putea face. Pentru că iubirea unui tată față de fata lui este cea mai sinceră și nemărginită.
Consider că, tatăl de fată are cea mai mare responsabilitate. Cea mai importantă misiune a lui fiind aceea de a o forma pe copilă, învățând-o toate cele necesare pentru ca ea să devină o femeie puternică și echilibrată. Să știe ce să își dorească de la viață și să facă cele mai bune alegeri pentru ea.
Cele mai multe învățături și cele mai importante, categoric, de la el le-am învățat. Și, bineînțeles că, de la fiecare bărbat din viața mea am căutat, de fiecare dată, să mă aleg cu câte o învățătură care să mă ajute în formarea mea.
Purtam o discuție cu o prietenă și, printre altele ,îmi spunea că nu înțelege cum de am avut mereu parte de bărbați care să mă respecte, să se poarte atât de atent și delicat cu mine. Inițial, am zâmbit. Am zâmbit pentru că secretul e unul destul de simplu: așa m-a învățat tatăl meu. Încă de când eram o copilă fără experiență, m-a învățat să mă iubesc și să vreau tot ce e mai bun pentru mine. Să nu mă compromit și să nu mă complac în ceva ce nu-mi aduce fericirea. Și asta pentru că avem o singură viață și fiecare merităm să o facem cât mai frumoasă pentru noi.

Prin urmare, concluzia la ceea ce mă întreba acea prietenă a mea e că, nu aș putea să stau niciodată lângă o persoană care să nu se poarte frumos cu mine, măcar 90% din cum reușește să o facă tatăl meu. Întrucât așa am fost obișnuită și oricât de mult aș iubi, nu aș rezista lângă cineva care să nu mă aprecieze, care să nu mă facă să mă simt cea mai specială. Pentru că sunt pretențioasă atunci când vine vorba de mine.
Nu cred că există om pe lumea aceasta să aibă mai mare încredere în mine de cum o are el. Cum îmi spune deseori, misiunea lui pe pământ este aceea de a mă face fericită.
Dragul meu, tată, știu că vei citi postarea aceasta… așa că, permite-mi să îți mulțumesc pentru tot ceea ce faci pentru mine. Pentru că nu obosești niciodată să îmi fii alături, să mă asculți și să îmi dai un sfat, să mă susții, să mă iubești necondiționat. Îti mulțumesc pentru că m-ai învățat că nimic nu e mai important decât propria-mi fericire, pentru că m-ai învățat să mă iubesc, să am încredere deplină în mine, să fiu optimista și ambițioasă. Pentru că mă faci să mă simt cea mai frumoasă și cea mai norocoasă. Norocoasă că mi-ai fost dat să-mi fii tătic.
P.S. în seara asta ai reușit să mă emoționezi din nou cu  “tot ce îmi doresc de la bărbatul care îți va fi dat să îți fie alături e să te iubească sincer… în rest, nu mă interesează nimic.”
P.S.S. de la el am învățat să dansez.

În continuare, filmulețul care m-a determinat să scriu aceste gânduri..