Deja-vu

Te-as saruta in momentul asta si te-as saruta cu toata pasiunea de care dispun, dar nu pot sa fac asta pentru ca, apoi, iar imi va fi greu sa ma dezobinuiesc. N-ai idee cat de greu imi e sa ma abtin.

Cu sinceritate, un Las.” … Parca am un deja-vu.

when-im-with-you

  • Puterea sarutului. Pasiunea, arta de a saruta.

Pentru mine, sarutul nu e un lucru pe care sa il impart cu oricine. Daca ma prinzi intr-un moment oportun, e posibil sa ai parte de sarutul vietii tale sau cel putin de unul pe care cu siguranta il vei compara mult timp. Si va fi, cel mai probabil, unul dintre motivele pentru care te vei reintoarce cel putin o data la “usa” mea.

Sarutul chiar este o arta, daca stii cand si cum. Uneori, poate ca e chiar mai important decat sexul in sine. Bineinteles, asta in conditiile in care exista niste sentimente la mijloc sau cel putin o chimie zguduitoare.

  • Chimie?

Atractie – > Sentimente

Chimia dintre persoane as putea spune ca e baza unei relatii ce se poate naste intre acestea. De acolo porneste totul. E chimie, e continuitate. Aceasta atractie, denumita chimie, intotdeauna ii va aduce pe doi oameni impreuna, indiferent de cum decurg lucrurile intre ei. Experienta mea plus experientele celor din jur mi-au confirmat aceasta teorie in nenumarate randuri.

Sunt rationala, uneori prea rationala, motiv pentru care, la ora actuala, pot numara lejer pe degetele de la o mana persoanele fata de care am simtit aceasta atractie greu de controlat…  Ahh, si ce-mi place cand imi pierd controlul. Sincer? Admir din suflet persoanele care reusesc sa-mi faca asta.

Iubesc acel sentiment de “acum simt ca traiesc” care se naste in momentul cand are loc eruptia vulcanica (*eruptie vulcanica – cand doua persoane intre care exista o puternica chimie se intalnesc). Dar, bineinteles, nu oricine are acces la pasiunea mea. Trebuie sa fii destul de… siret si special, in acelasi timp.  Si cand spun special, nu ma refer la aspectul fizic, ci la faptul ca trebuie sa ai ceva al tau care sa te diferentieze de restul banalitatilor, sa fii putin iesit din faimosul tipar.

Inchei prin a impartasi o invatatura ce apartine tatalui meu:  femeia, pe care orice barbat si-o doreste, trebuie sa aiba 3 calitati elementare: inteligenta, frumusetea si senzualitatea, prima si ultima fiind poate cele mai importante.

Advertisements

Incertitudini

trandafir_rosu_cu_roua

Cred ca cel mai intelept lucru pe care il pot face acum e sa las lucrurile sa se intample, sa incetez sa ma mai lupt contra destinului. Mereu am intervenit si am deviat cursul normal al lucrurilor, doar pentru ca eu imi doream cu totul altceva. Treaba asta te consuma foarte tare, trebuie sa ai multa ambitie si tarie de caracter. Pot spune ca, de cele mai multe ori am ajuns la rezultatul pe care mi-l propusesem. Si cand in cele din urma mi-am atins scopul, realizam ca parca nu a meritat tot efortul. Dar nu am regretat, pana la urma era ceva ce eu imi dorisem cu ardoare, pentru ca daca nu mi-as fi dorit cu tarie acel lucru, nu mai depuneam atata efort si timp. Timpul, timpul e cel mai pretios, iar eu il irosesc destul de haotic… Inca nu am invatat cat de importante sunt timpul si prezentul. Trecutul e prezent, iar Prezentul e absent, cam asa stau lucrurile in viata mea.

  • Sunt etape prin care trebuie sa trec, lucruri care trebuie sa se intample si sentimente care trebuie sa se consume.

Viata mea si viata alaturi de mine nu sunt linistite, cum bine imi spunea si un prieten. Mi se spune tot mai des ca ar trebui sa scriu un roman despre viata mea, mai ales despre cea amoroasa. Nu stiu ce sa zic, as incerca sa fac si asta, dar, cel mai probabil, dupa ce as publica primul volum m-as muta din tara. Am o viata destul de palpitanta, nu ma pot plange. Atat de palpitanta incat, atunci cand ma lovesc de zile linistite nu ma simt in apele mele, simt ca ceva nu e in regula. Nu, nu sunt o persoana linistita si nici nu sunt o buna prietena cu aceasta. Nu imi place sa stau singura, de aici rezulta multe aspecte in ceea ce ma priveste. Poate ca de-asta am si o viata asa agitata. Cand eram mica, tata obisnuia sa-mi povesteasca intamplari de cand era el tanar fecior, cuceritor si un heartbreaker. Astazi, am ajuns sa ii povestesc si eu, asa cum imi povestea el candva, intamplari din viata mea, pentru ca el sa ajunga sa-mi spuna “Dumnezeule, tata, cu cine semeni?”. Asta m-a pus pe ganduri, in curand o sa-mi sugereze si el sa scriu o carte, in curand, simt asta.
Acum, chiar acum, 12.11.2014, ma aflu intr-o perioada destul de stranie. Efectiv, nu ma mai regasesc, nu ma mai pot identifica. Nu mai stiu cine sunt si care e rostul meu in lume. Care o fi el? Sa scriu romane, oare? Nu e deloc amuzant si, cu toate astea, mi se pare amuzant.
Am in cap un citat dintr-o carte tare draga mie, care suna cam asa “Fa ceea ce e corect fata de inima ta. Nu o sa-ti ridice nimeni un templu pentru ca ti-ai irosit viata incercand sa fii perfecta“. O, Doamne! Oare cand o sa ajung sa-l aplic si eu si sa inteleg ca doar asta m-ar ajuta sa aduc un pic de fericire in viata mea? Nu sunt o buna prietena nici cu inima mea, de cele mai multe ori vorbeste singura, nu prea o iau in seama, pentru ca stiu ca nu gandeste deloc, doar simte, iar sentimentele, stim cu totii, reprezinta insasi slabiciunea… Dar si fara ele, tot rau e. Nici nu stiu cum e mai bine.. cu inima de mana sau cu ea in urma?!
Vreau sa inchei cu un paragraf din aceeasi carte draga mie care spune multe. Practic, nu as avea ce sa mai adaug si nici ca as fi reusit sa descriu mai bine situatia.

  • “Timp de doua zile m-am ascuns in casa si am zacut. M-am indopat cu dulciuri, am scris in jurnal si am dormit. Aveam nevoie de un timp in care sa meditez la tot ce insemna viata mea, dar nu reuseam sa-mi adun gandurile si nici sa-mi stabilesc prioritatile. Eram confuza si imi pierdusem echilibrul interior. Nu mai puteam deosebi binele de rau si nici nu imi mai puteam intelege iubirea. Incercam sa inteleg ce simteam pentru Alex si mi-am amintit de un episod din adolescenta mea, cand credeam ca eram indragostita de un baiat. Tata m-a invatat atunci diferenta dintre a iubi, a te atasa si doar a avea nevoie de cineva. A fost o lectie utila, care m-a ajutat sa-mi elucidez sentimentele pentru acel baiat, fara de care mi se parea ca lumea se va sfarsi. Il iubeam pe Alex, il iubeam pe Matei si il iubeam pe Robert. Cu toate acestea, eram constienta ca iubirea era diferita pentru fiecare dintre ei. Poate ca de Matei ma lega trecutul, poate ca iubeam printul si povestea frumoasa care ar fi putut sa existe. Poate ca la Alex iubeam siguranta pe care mi-o oferea si faptul ca era atat de diferit de Matei si tot ceea ce mi-a provocat durere. Si poate ca pe Robert il iubeam pentru ca era visul meu frumos, dar irealizabil.”

Portret psihologic

dhf

https://www.youtube.com/watch?v=l1DIV8V_zwQ

Avand in vedere ca uneori reprezint o enigma chiar si pentru mine si ca, pe langa asta, mai sunt si o egoista cand vine vorba sa dezvalui aspecte legate de mine ca persoana, toate astea m-au facut sa ajung la concluzia ca cea mai indicata descriere a mea ar fi cea realizata prin ochii celor care ma inconjoara.  Ba mai mult, de curand, am fost pusa de catre o persoana calificata in acest domeniu al psihologiei sa ma descriu pentru ca apoi sa constat, in urma comparatiei dintre descrierea facuta direct de catre mine si un excercitiu de creativitate pe care am fost pusa sa il fac, ca nu ma cunosc chiar atat de bine pe cat aveam eu impresia. In unele aspecte aveam o parere prea buna despre mine, pentru ca in altele sa ma critic prea dur. Asa ca am ales sa public cateva descrieri pe care le-am primit de-a lungul timpului din partea unor persoane apropiate, cu mentiunea ca nu se cunosc, si care au demonstrat ca au reusit sa ma cunoasca (ce-i drept, unii mai mult, altii mai putin). Niste descrieri care reusesc sa ma dezbrace, intr-o oarecare masura, de acel mister care spun unii ca ma inconjoara.

#1

Beatrice Andreea, (morcoveata, miss smith, mai nou kitty :> ) fie ca iti dai seama, fie ca nu, tu esti o fata speciala. Speciala din mai multe motive. In primul rand, esti unica. De ce spun asta? O sa iti dai seama. Nu de putine ori am stat si te-am analizat… pe tine ca persoana, personalitatea ta, comportamentul tau, modul tau de a gandi.

Cel mai mult cred ca iti admir energia. Esti o fire energica (si ai demonstrat asta de multe ori :D) si puternica, dar simt ca, uneori iti lipseste increderea in sine. Ai nevoie de un mic imbold, un impuls care sa te “porneasca”, sa-ti trezeasca ambitia aia puternica!

Mai nou, am observat ca esti foarte optimista. Imi place! Parca viata e mai roz langa tine. Si am si exemple in minte.

Demnitatea dar si orgoliul.

-Demnitatea ta este iarasi un punct pozitiv. Sunt sigur ca pentru nimic in lume nu te vei compromite! Nu vei lasa pe nimeni sa te calce in picioare sau sa te insulte/umileasca in vreun fel. Daca cineva incearca, sa arunci in el cu primul obiect ce iti cade in mana.
-Orgoliul , si un + si un -. Sunt momente in care orgoliul te impiedica sa iei decizia cea mai buna.

Ce urmeaza sa scriu, cred ca o sa ti se para ciudat :D. Nu stiu daca te-ai gandit vreodata dar un alt lucru deosebit la tine este credinta ta in Dumnezeu. Am ramas placut surprins sa vad ca tii atat de mult la credinta ta. Mi se pare incredibil. Avem mai multe de discutat pe tema asta 😀

Daaar sa nu ti se urce la cap toate astea pentru ca urmeazaaaa controversa!

Dap! Esti o fata controversata! Stii si tu citatul “Femeia este un miracol de contradictii divine!”. Da da, insa problema e alta. Tu depasesti citatul. Sunt mai multe tendinte in personalitatea ta. Desi esti in general focusata si mergi pe o anumita cale, esti si foarte indecisa ( un – de la mine), imprevizibila (asta are si un mic + :>) . Te poti razgandi in 5 minute de 2 ori si stii ca ti-am demonstrat asta in diferite momente.

Este adevarat, cand gresesti, nu stii ce sa faci. Te gandesti mult cum sa indrepti situatia, urmaresti din exterior persoana dar nu iti vine in minte nicio idee asa ca, mergi direct la persoana si ii prezinti cele mai sincere scuze. Si stii? De obicei reusesti. Ochii aceia albastri si tristi..(poate in cazuri extreme semi-inlacrimati).. pfff n-ai cum sa le rezisti.

Beatrice, o persoana plina de compasiune. Am observant ca tu nu vrei prin actiunile tale sa faci rau nimanui. Este un lucru extraordinar, un alt lucru ce nu il vezi prea des in ziua de azi insa, il trec la defecte. Prea multa compasiune strica. Nu toata lumea iti merita compasiunea. Deseori, din compasiune pentru altii, nu esti sincera. Vrei sa multumesti pe toata lumea dar e imposibil!! Sper sa nu mai continui asa pentru ca in timp, chestia asta te macina. Crede-ma, am patit pe pielea mea so.. Odata si odata tot trebuie sa alegi.

Daca inca nu te-ai convins ca esti o fata speciala, sa iti mai dau cateva argumente: Iti iubesti familia, si nu eziti sa arati asta public, esti una dintre putinele fete care a reusit “sa ma captiveze”.

Alte mentiuni:

Nu ii place sa fie comandata.
Daca ai enervat-o… fugi!
Se plictiseste cam repede
Ii plac copiii
Subtilitatea si tactul iti cam lipsesc :-“
Promisiunile nu sunt punctul tau forte.
Impulsiva
Imi place cum arati imbracata in: negru, turcuaz si rosu( :>)
Sa iti faci mai des parul cret/bucle.

-Keep dreaming! You’re cute when you dream! :>
-Always smile!

#2

Subiectul X.
Persoană ce pare extrovertită, manifestându-se spontan fără a ține seama de părerea celor din jur: dacă vrea să râdă va râde, iar dacă vrea să țipe „Lasă-mă!” și eventual să îți dea și una bucată palmă/pumn/picior/bucată de bancă/ce are la îndemână, cu siguranță o va face. Deși se manifestă foarte mult în exterior, nu este întotdeauna sinceră cu ceea ce simte; folosindu-se de talentul ei actoricesc va îmbrăca o fațada ce te va induce în eroare. Când greșește, se ascunde și nu știe ce să facă, deși în general e o persoană stăpână pe situație, pentru ca în final să își ceară cele mai sincere scuze și cu siguranță nu o vei refuza.
În ceea ce privește prieteniile, ea este devotată celor putini din jurul ei și este gata să îi ajute sau să se distreze cu ei oricând. Nu îi place să fie mințită, însă uneori va ascunde mici detalii, nu din răutate, ci crezând că așa este mai bine. Dacă îi vei câștiga însă încrederea (cu greu vei reuși), va fi sinceră cu tine și îți va cere părerea chiar și atunci când vine vorba de cele mai intime probleme.
Nu în ultimul rând, când vine vorba de iubire pare să o împartă cu toată lumea, fiind teribil de afectuoasă, însă adevărul este altul. Îi e teamă, cred, să își arate afecțiunea cu adevărat și nu doar o dată a ezitat până ce a pierdut momentul. Cert este faptul că iubește veritabil și nu este o persoană care știe doar dragoste sintetică așa cum pare.
Concluzia: dacă nu o cunoști o vei crede ciudată, plină de capricii. Dacă totuși ai răbdare cu ea vei vedea că este o persoană foarte puternică, care totuși are nevoie de prieteni adevărați și care în ciuda nebuniilor ei impulsive ea se teme să nu sufere.

#3

Andreea Beatrice sau “Zanaa” cum iti spun eu.
Esti o persoana foarte energica , inteligenta si cu simtul umorului. Ai cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut eu la o fata si nu o spun doar asa ca sa iti fac un compliment , o spun pentru ca asa cred si stii ca mereu am fost sincer!
Pot spune ca esti o fata speciala , ai ceva al tau care te face placuta indiferent daca vrei sau nu asta.
Te stiu de aproximativ 3 ani, iar in ultimul an pot sa zic ca am ajuns sa te cunosc destul de bine. Cand gresesti cu ceva si te simti vinovata , vrei sa faci tot posibilul sa repari asta.
Am observat ca tu prin actiunile tale nu vrei sa faci rau nimanui, dar cateodata nu iti iese exact asa cum iti doresti tu.
Cat despre defectele tale , unul dintre ele cred ca e in acelasi timp si cel mai mare: esti foarte nehotarata , ai o teama in a lua anumite decizii.
Cred ca multa lume ti-a spus asta , intotdeauna intarzii si cateodata raspunzi foarte greu pe facebook , whatsapp si altele !
Esti si foarte imprevizibila dar asta cred eu ca e o calitate pentru ca langa o astfel de persoana nu te poti plictisi niciodata!
In concluzie, tu ca persoana ai mai multe calitati decat defecte , zic eu . Sper ca am reusit sa ma exprim destul de bine in ceea ce te priveste.
Continua sa fii tu , nu incerca sa te schimbi pentru ca iti spune cineva si intotdeauna sa zambesti!! Pentru ca acel zambet pe care il ai , pe mine m-ar putea scoate din cea mai urata stare ^_^ .

#4

Pentru cea mai mare lenesa din lume

O sa incep prin a-ti ura un calduros: La Multi Ani! :* si a-ti spune sa fii sanatoasa si sa ramai la fel de frumoasa cum esti acum. E un pic cam greu pentru mine sa incep sa te descriu acum, dar o sa incerc…nu promit ca o sa imi iasa, iar acolo unde crezi tu si esti absolut sigura ca nu am dreptate poti sa ma contrazici. Iti stau la dispozitie pe facebook  si la telefon pentru orice comentarii sau completari :)).
O sa incep prin a-ti spune ca esti o fata simpla, nu foarte complicata, desi multi ar crede ca esti dificil de inteles. Gresit! Nu vreau sa ma laud, dar am reusit sa te descifrez in 2 ore, dar nu asta este important. Mai important e ca pe langa faptul ca esti relativ simpla mai esti si ambitioasa, intelegenta si cam stii ce vrei…nu tot timpul, dar sa zicem ca aici ai avea o bila alba de la mine. Dar trebuie sa stii ca e o mare diferenta intre a stii ce vrei si a obtine acel lucru si as vrea sa vad mai mult, sa vad de ce esti cu adevarat in stare, pentru ca am impresia ca pana acum nu ai fost tu la capacitate maxima.
Esti energica, plina de viata, mereu cu zambetul pe buze (acum intre noi fie vorba…zambetul ala al tau ar topi si un radiator) chiar daca stii sa ascunzi tristea sub un zambet asta nu inseamna ca nu imi pot da seama cand esti trista.

Si acum sa trecem la partea mea favorita, adica defectele:)))). Ar trebui sa stii ca uneori esti rautacioasa cu ceilalti, fie ca iti dai seama de asta, fie ca nu. Incearca sa pastrezi totul cat mai discret, stiu ca nu o faci intentionat, dar uneori chiar nu te poti abtine.
O alta problema mare la tine este narcisismul ala caracteristic fetelor, dar te inteleg, oricum de asta ar trebui sa iti faci cel mai putin griji. Pe langa narcisism, am mai observant si faptul ca esti egoista si individualista. Chiar daca tu stii cat valorezi nu ai avut o persoana destul de abila langa tine care sa te indrume sau sa iti arate adevaratul tau potential si aici ma refer la relatiile cu baietii. Pe langa egoism am mai observat si o oarecare incercare de a avea totul sub control, de a domina, fie o relatie, fie un subiect de discutie. Aici e cu dus si intors, pe de-o parte e bine sa ai un caracter dominant, dar poate ca unele persoane din anturajul tau nu vor aprecia asta.

Draga mea ,Deea, tot ce am scris aici este o parere de care nu ar trebui sa tii seama, am vrut sa fie un cadou special de la mine in care sa descriu modul in care te vad eu pe tine: frumoasa, inteligenta, vicleana, capacitate de disimulare, plina de viata si nu in ultimul rand sa nu uiti ca esti unica si minunata asa cum esti,cu bune si rele. Sper sa iti placa acest cadou,daca nu, stii unde sa ma injuri :)).

#5

Esti o fire frumos de complicata. Reusesti sa enervezi si sa alinti cu aceeasi gratie.
Si-mi place ca esti matura pentru varsta ta, nu judeci usor oamenii, mai putin cand e vorba de tine. Am observat ca te critici des. Iar unde altii vad un defect in asta, faptul ca pari nesigura sau mai stiu eu cum, eu vad o calitate, pentru ca daca nu stii cand o dai in bara, nu stii sa n-o mai faci.
Tu esti efectiv singura persoana, SI MAI ALES FATA, care mi-a spus ca nu vrea sa se cupleze cu cineva pentru ca abia trecusera 1-2 luni de cand te despartisei de alta persoana, in timp ce alte fete mor daca nu au un rebound guy.
Mi-ai dat de multe ori senzatia ca vorbesc cu 3 fete diferite: una ma gaseste intersant dincolo de amic, una careia doar ii place sa facem schimb de idei si impresii si alta fata pe care efectiv o plictisesc de-mi vede mesajul acum, si-mi raspunde poimarti.
Sincer, mi-e mila de viitorul tau sot, cred ca o saptamana o sa creada ca vrei divort, alta ca inca te simti in luna de miere:)).

Dupa toate cele prezentate, nu pot decat sa va multumesc pentru ca ma acceptati asa cum sunt, atat cu defecte, cat si cu calitati.. si ca, in ciuda tuturor acestor aspecte, ati ramas alaturi de mine, unii de 17 ani, altii de mai curand. Va multumesc, atat voua, cat si celorlalti care ma sprijina si sunt alaturi de mine, mai ales in momente mai dificile. Va imbratisez cu drag! >:D<

Nonsensuri

 

https://www.youtube.com/watch?v=LdQypFiAA2I

Imi era ciuda de slabiciunile mele

Pe cat de indiferenta, realista si nepasatoare, pe atat de sufletista si visatoare. Oximoronul nu este un termen strain mie. Ma reprezinta.

Constat cu uimire ca, desi as avea multe de exprimat, totusi, nu sunt capabila sa dezvalui in scris nici macar o particica din tot ce simt, din tot ceea ce traiesc. Nu pot, nu vreau sau imi e teama.

Imi e teama de ceea ce simt, asta stiu sigur. Dar, in acelasi timp, imi e teama si de mine. Si ce teama…

Spunea Irina Binder in cartea ei “Fluturi” ca pe parcursul vietii ne indragostim de multe ori si desi suntem convinsi, de fiecare data, ca traim marea dragoste, pe parcurs realizam ca de fapt am trait doar niste pasiuni trecatoare. Si acum vine intrebarea mea, una clasica, ce-i drept: cum imi dau seama cand e vorba de iubire? Se spune ca fiecare iubeste cu adevarat macar o data-n viata si ca daca ai fost suficient de imprudent incat ai lasat sa iti scape, indiferent de cat vei regreta mai apoi, nu vei mai avea parte niciodata de ea. Multe teorii, stiu. Pe mine ma intereseaza practica. Niciodata nu mi-au placut teoriile, vorbele, promisiunile. Te iau in seama doar cand imi vei dovedi, pana atunci poti sa-mi reciti si “Luceafarul”.  Bafta!

Totusi, ce e mai socant e faptul ca, nu as fi crezut despre mine ca pot avea momente de naivitate stupida/infantila. Mereu am fost catalogata drept “tipa greu de abordat” si asta pentru ca nu am incredere in oameni.

Legat de neincrederea mea in oameni. Am avut unele discutii cu diversi colegi de facultate pe tema “de ce sa alegi profesia de avocat si nu pe cea de procuror”. Si asa am constat ca mie chiar mi se potriveste meseria asta, nu cea de avocat. De ce? Pentru ca nu am incredere in oameni, ii vad capabili de ce e mai rau (cu unele exceptii) si daca pana aici nu am convins, nu-mi revine decat sa arunc argumentul suprem: imi place sa condamn. Da, fiecare dintre noi avem o latura buna si una diabolica. Doar ca unii exagereaza in diabolism. Daaar, suficient. Intru deja pe taramul altui subiect.

Revenind la sentimente mai pure. Adusesem in discutie cartea Irinei. O recomand din suflet. Nu stiu daca ma simt atat de atrasa de aceasta carte pentru ca ma regasesc in totalitate in personajul principal, nu pentru ca ar fi si ea tot sagetator sau pentru ca are ochii albastri, ci referitor la gandirea ei, la personalitatea, la comportamentul ei. O carte profunda si destul de realista.

Pot face fata la schimbarile din jur, dar cand au loc schimbari in ceea ce-mi priveste sentimentele ma simt de parca o avalansa, o tornada, un tsunami, un cutremur, o eruptie sau alte catastrofe naturale ar fi navalit asupra mea. Urata senzatie! Astept sa se limpezeasca lucrurile, inca astept.

 

Cine sunt?

Imagine

Trebuie să recunosc faptul că, inițial, eram în dubii dacă să realizez o postare despre mine sau nu. Dar, m-am gândit că  ar fi corect să încep cu începutul, chiar dacă, practic, acest blog e continuarea vechiului meu blog. Totuși, așa cum am anunțat pe vechiul blog, cel nou reprezintă o nouă etapă a vieții mele, o prezintă pe noua EA, prin urmare i se cuvine și un început ca la carte.

Știți acel clișeu când întâlnești o persoană nouă, fie ea de sex masculin sau feminin, și vine un moment în firescul proces al cunoașterii voastre când te lovești de clasica întrebare “Și.. ce îmi poți spune despre tine?”. Nu știu cum să mă fac mai bine înțeleasă, dar eu realmente detest întrebarea aceasta. Când mă aflu în postura de a răspunde la ea, mă simt de parcă ar fi avut loc un scurtcircuit în creierașul meu, moment în care am impresia că toate cunoștintele mele, toate amintirile legate de mine.. DISPAR. Și se lasă un moment de liniște și pace… liniște care continuă și continuă. Și ce fac? Zâmbesc și, în majoritatea cazurilor, răspund cât se poate de sincer și de sec: draga mea/ dragul meu, chiar nu știu ce să îti spun despre mine, și asta pentru că nici eu nu am ajuns să mă cunosc suficient de bine.. după 21 de ani, încă sunt momente când mă surprind și pe mine însămi. Sunt foarte imprevizibilă. Punct.

Lucru foarte adevărat! Aici nu se mai pune problema că mi-ar fi lene să încep să mă gândesc și să povestesc despre mine sau că vreau să creez vreun fel de mister legat de persoana mea. Drept vorbind… stând și analizând zile-ntregi, chiar și luni, am ajuns la concluzia că eu reprezint însăși INCERTITUDINEA. Ar trebui ca în dex la definiția acesteia din urmă să apară “vezi A.B.”. Nu știu dacă e de râs sau de plâns, de bine sau de rău, dar adevărul acesta este… sunt mai imprevizibilă ca vremea, de fapt, mult mai imprevizibilă. Îmi spunea cândva un prieten foarte apropiat, care a ajuns să mă cunoască chiar mai bine decât mă cunosc eu, că această imprevizibilitate a mea ar avea un +, dar și un mare -.

Cred că are un + pentru că, mai mult ca sigur, alături de mine nu prea ai cum să te plictisești. Viața alături de mine e o adevărată… aventură: ziua de azi niciodată, dar niciodată nu va semăna cu cea de mâine, poate să semene puțin cu cea de poimâine, dar cu cea de mâine în niciun caz. Nu intru în detalii despre lucrurile pe care le fac, despre impulsurile pe care le am și imaginația bogată care mă depăsește uneori și pe care nu ezit să o pun în aplicare. Îmi place să experimentez lucuri noi, dar cu cap! Da, impulsurile mele, setea mea de noutate au totuși o limită… niciodată nu fac ceva de care sunt conștientă că în viitor îmi poate dăuna. Mi se spune deseori “trăiește clipa”. Păi bine, o trăiesc.. dar cine îmi garantează mie că e ultima clipă de genul și că pe viitor nu voi fi nevoită să suport consecințele?!

Și, totodată,  așa cum spuneam… are și un minus această latură a mea. Un minus pentru că asta mă face să fiu o persoană nehotărâtă în majoritatea cazurilor, lucru care îi induce în eroare pe cei din jurul meu (fiind mulți care s-au plâns de acest aspect până la ora actuală), ajungând în cele mai multe cazuri la un rezultat opus celui dorit. Am avut mult de pierdut din cauza aceasta, fapt pentru care, de ceva timp, am început să iau măsuri pentru a îndrepta acest defect.

Tot prietenul acesta al meu îmi spunea că există un citat celebru cum că “femeia e un miracol de contradicții divine“, doar că eu aș depăși acest citat. Inițial, mi s-a părut un comentariu cam răutăcios la adresa mea, dar pe parcurs am ajuns la cuvintele lui (ceva de genul: îmi plac surprizele, dar să nu cumva să te prind că îmi faci vreuna!)

În rest, ca orice om normal, am defecte, dar și calități care mă pun în evidență (și aici nu mă refer la ochii mei) despre care nu am de gând să mă laud aici și acum.

Ideea de bază este următoarea: You think you know me? Think again. Ce să spun, mi se potrivește ca o mănușă!